Sari la conținut

Athenaeus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Athenaeus
Date personale
Născut170 d.Hr. Modificați la Wikidata
Naucratis, guvernoratul Beheira, Egipt[1] Modificați la Wikidata
Decedatsecolul al III-lea d.Hr. Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
orator
gramatician[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelatină
greacă veche[2][3] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbigreacă veche  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeDeipnosophistai[*]​  Modificați la Wikidata

Athenaeus din Naucratis (în greacă veche Ἀθήναιος ὁ Nαυκρατίτης sau Nαυκράτιος; în latină Athenaeus Naucratita n. 170 d.Hr., Naucratis, guvernoratul Beheira, Egipt – d. secolul al III-lea d.Hr.) a fost un orator și gramatic grec din antichitate (între sfârșitul secolului al II-lea și începutul secolului al III-lea d.Hr.). Suda menționează doar că acesta a trăit în vremurile lui Marc Aureliu, însă disprețul cu care vorbește despre Commodus, care a murit în 192, implică faptul că i-a supraviețuit acestui împărat. A fost contemporan cu Adrantus[4].

Athenaeus însuși afirmă că a fost autorul unui tratat despre thratta, un tip de pește menționat de Archippus și de alți poeți comici, precum și al unei istorii a regilor sirieni. Ambele lucrări sunt pierdute. Dintre scrierile sale, s-a păstrat în mare parte doar Deipnosophistae, structurată în cincisprezece volume.

Deipnosophistae

[modificare | modificare sursă]
Deipnosophistae aparține tradiției literare inspirate de organizarea banchetului grecesc. Meseni jucând kottabos în timp ce un muzician cântă la aulos, scenă decorată de artistul Nikias.

Deipnosophistae, care înseamnă „filozofii de la masa festivă”, s-a păstrat în cincisprezece cărți. Primele două cărți, precum și părți din a treia, a unsprezecea și a cincisprezecea, au supraviețuit doar sub formă de rezumat, dar în rest lucrarea pare să fie completă. Este un uriaș depozit de informații, în principal despre chestiuni legate de bucătari celebri și servirea mesei, dar conține și observații despre muzică, cântece, dansuri, filozofie, jocuri, curtezane și lux. Aproape 800 de scriitori și 2 500 de lucrări separate sunt menționate de Athenaeus; unul dintre personajele sale (care nu trebuie neapărat identificat cu autorul istoric însuși) se laudă că a citit 800 de piese doar din Comedia Mijlocie atiniană. Dacă nu ar fi existat Athenaeus, multe informații valoroase despre lumea antică ar lipsi, iar mulți autori greci antici, cum ar fi Archestratus, ar fi aproape complet necunoscuți. Cartea a XIII-a, de exemplu, este o sursă importantă pentru studiul sexualității în Grecia clasică și elenistică, iar un fragment rar din opera lui Theognetus s-a păstrat în secțiunea 3.63.

Deipnosophistae se pretinde a fi o relatare oferită de un individ numit Athenaeus prietenului său Timocrates despre un banchet care a avut loc în casa lui Larensius (în greacă veche Λαρήνσιος; în latină Larensis), un colecționar bogat de cărți și mecenat al artelor. Este, așadar, un dialog în cadrul altui dialog, după modelul lui Platon, însă conversația se întinde pe o lungime uriașă. Subiectele de discuție apar, în general, în cursul cinei propriu-zise, dar se extind la chestiuni literare și istorice de toate categoriile, inclusiv puncte obscure de gramatică. Se presupune că oaspeții citează din memorie. Sursele reale ale materialului păstrat în Deipnosophistae rămân obscure, dar o mare parte din el provine, probabil, la mâna a doua de la cercetătorii timpurii.

Cei douăzeci și patru de oaspeți numiți[5] includ persoane numite Galen și Domitius Ulpianus, dar aceștia sunt, probabil, cu toții personaje fictive, iar majoritatea nu participă la conversație. Dacă personajul Ulpianus este identic cu celebrul jurist, este posibil ca Deipnosophistae să fi fost scrisă după moartea acestuia din urmă, în 223; totuși, juristul a fost asasinat de Garda Pretoriană, în timp ce Ulpianus al lui Athenaeus moare de moarte naturală.

Versiunea completă a textului, cu lacunele menționate mai sus, s-a păstrat într-un singur manuscris, numit convențional A. Versiunea sub formă de rezumat a textului s-a păstrat în două manuscrise, cunoscute convențional drept C și E. Ediția standard a textului este Teubner, realizată de Olson. Numerotarea standard este preluată în mare parte de la Isaac Casaubon⁠(d).

Enciclopedistul și autorul Sir Thomas Browne⁠(d) a scris un scurt eseu despre Athenaeus[6], care reflectă un interes reînnoit pentru Banchetul înțelepților în rândul cercetătorilor din secolul al XVII-lea, în urma publicării acestuia în 1612 de către eruditul clasic Isaac Casaubon⁠(d).

  1. ↑ Λεξικό Νεοελληνικής Λογοτεχνίας (în greacă). Atena. . p. 24. ISBN 978-960-16-2237-8. LCCN 2008359860. OCLC 182614028. Wikidata Q131401229.
  2. ↑ „Athenaeus”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  3. ↑ „Athenaeus”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
  4. ↑ Smith, William (). Dictionary of Greek and Roman Biography and Mythology (Dicționar de biografie și mitologie greacă și romană) (în engleză). 1. Boston: Little, Brown and Company. p. 20.
  5. ↑ Kaibel, Georg (). Athenaei Naucratitae Dipnosophistarum Libri XV. 3. Leipzig: Teubner. p. 561–564.
  6. ↑ „From a reading of Athenaeus (Dintr-o lectură a lui Athenaeus)” (în engleză). Wikisource. Accesat în .

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]