den
 Vezi și : Den, DEN, den-, -den, deň, deŋ, dén, dèn, dèŋ, dēn, dēŋ, děŋ, dền, dëŋ, dən, đen |
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina”și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
(svenska)
Variante
Etimologie
Din suedeză veche þæn, forma de acuzativ pentru sā(r), care provine din limba nordică veche sá < proto-germanică *sa („acel, aceea; ăla, aia”).
Înrudit cu daneză den, æ, engleză than, faroeză tann, germană den, limba gotică 𐌸𐌰𐌽𐌰 (þana), islandeză þann, neerlandeză den, norvegiană (bokmål) den și norvegiană (nynorsk) dan, den.
Pronunție
- AFI: /dɛnː/
- Audio:
Pronume
den c. (det n., genitiv: dess)
- (noțiuni abstracte) el, ea
- Den som lever får se
- (obiect direct) îl, l-, o
- Jag har tappat bort min nyckel. Har du sett den?
- (pron.dem.) acel, acea
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Articol
den c.
