Asadar si prin urmare, dupa un an de zile de absenta, lipsa de inspiratie sau lene (depinde cum vrei sa-i spuneti), am revenit. Nu promit ca o sa scriu des ca nu stiu cand ma loveste cheful sau lipsa lui.
Dar va recomand pe cineva care e la inceput de drum, cu entuziasm si idei: Ancoletta. Mergeti, cititi si comentati. Eu cred ca merita popasul.
Showing posts with label prieteni. Show all posts
Showing posts with label prieteni. Show all posts
Friday, February 18, 2011
Tuesday, November 3, 2009
Concursul de dans
Asaaa.....
Pe 1 nov, la Love to dance s-a organizat un concurs de dans. Participantii au fost de la toate grupele: incepatori, intermediari si avansati.
Probele au constat intr-o coregrafie pe salsa de 1 minut, un dans pe salsa, unul pe bachata si unul pe o piesa surpriza.
S-a inceput, evident, cu tragerea la sorti a ordinii. Subsemnatul impreuna cu perechea (Ana) a nimerit al patrulea.
Dupa primele trei perechi a venit randul meu si al Anei. Si ne-am pozitionat pe ring...si am zis "ok" la piesa (Pantera Mambo) si am reusit sa fac cel mult o treime din dans....cand mi-am dat seama ca se uita cel putin 40 de persoane plus o camera video la noi...si in momentul ala am uitat toata coregrafia. Biata Ana...a facut ochii cat cepele...n-a zis nimic. Tot ce am reusit a fost sa fac un pas de baza si abia dupa aia am putut sa incerc sa continui. Dar raul deja era facut, ma emotionasem si mai tare. Am reusit totusi sa terminam pe timp dansul, in care in a doua jumatate improvizasem ca nu mai eram in coregrafie.
A urmat dansul pe salsa aleasa de juriu si pe bachata unde ne-am descurcat mai mult decat onorabil (zic eu). Si...lovitura de gratie...piesa surpriza...un dans popular. Pe care batzul de mine n-a fost in stare sa se miste decat pe SuzieQ (un pas de salsa) ca eram complet habarnist. Dar salvarea a venit de la o fata din concurenti care a avut ideea sa facem o mica hora si apoi sa invitam din public (Nico, you rock!). Si uite asa a trecut proba incepatorilor.
Doua poze in actiune:
Ordinea clasarii au fost: Miki si Adi, Iula si Cata, Bebe si Nico, Mada si John, iar momentul asteptat mai ales de mine: Ana si moi. Da, am reusit sa luam premiul I, evident nu datorita mie ci Anei, care nu mi-a mai spart capul la finalul concursului, asa cum meritam dupa coregrafie.
Cand voi avea mai multe poze si eventual filmulete...le gasiti aici.
Pe 1 nov, la Love to dance s-a organizat un concurs de dans. Participantii au fost de la toate grupele: incepatori, intermediari si avansati.
Probele au constat intr-o coregrafie pe salsa de 1 minut, un dans pe salsa, unul pe bachata si unul pe o piesa surpriza.
S-a inceput, evident, cu tragerea la sorti a ordinii. Subsemnatul impreuna cu perechea (Ana) a nimerit al patrulea.
Dupa primele trei perechi a venit randul meu si al Anei. Si ne-am pozitionat pe ring...si am zis "ok" la piesa (Pantera Mambo) si am reusit sa fac cel mult o treime din dans....cand mi-am dat seama ca se uita cel putin 40 de persoane plus o camera video la noi...si in momentul ala am uitat toata coregrafia. Biata Ana...a facut ochii cat cepele...n-a zis nimic. Tot ce am reusit a fost sa fac un pas de baza si abia dupa aia am putut sa incerc sa continui. Dar raul deja era facut, ma emotionasem si mai tare. Am reusit totusi sa terminam pe timp dansul, in care in a doua jumatate improvizasem ca nu mai eram in coregrafie.
A urmat dansul pe salsa aleasa de juriu si pe bachata unde ne-am descurcat mai mult decat onorabil (zic eu). Si...lovitura de gratie...piesa surpriza...un dans popular. Pe care batzul de mine n-a fost in stare sa se miste decat pe SuzieQ (un pas de salsa) ca eram complet habarnist. Dar salvarea a venit de la o fata din concurenti care a avut ideea sa facem o mica hora si apoi sa invitam din public (Nico, you rock!). Si uite asa a trecut proba incepatorilor.
Doua poze in actiune:
Ordinea clasarii au fost: Miki si Adi, Iula si Cata, Bebe si Nico, Mada si John, iar momentul asteptat mai ales de mine: Ana si moi. Da, am reusit sa luam premiul I, evident nu datorita mie ci Anei, care nu mi-a mai spart capul la finalul concursului, asa cum meritam dupa coregrafie.
Cand voi avea mai multe poze si eventual filmulete...le gasiti aici.
Monday, August 17, 2009
Pe role - Joi - orele 19-20 adunarea
Cine vrea sa vina pe role, se da adunarea in Herastrau la fantana rotunda. Puteti ajunge intre 7 si 8, urmand sa se plece cand apare plictiseala sau cand s-a baut prea multa bere.
Evident, se poate veni si pe bicla sau daca va tine sa alergati, in adidasi.
Evident, se poate veni si pe bicla sau daca va tine sa alergati, in adidasi.
Monday, July 27, 2009
Distractia de duminica seara
Dupa ora de dans de la cursurile de salsa am mers in parcul Tineretului pentru o mica joaca. Ajunsi acolo ne-am trezit in fata a trei geamantane in are tronau ca intr-un rastel niste arme (imitatie, evident). Joaca noastra urma sa fie Lasertaging.
S-au tras la sorti echipele. Subsemnatul a fost la Verzi iar Galbenii ne-au fost inamici. Jocul e destul de simplu pentru cei care au jucat CS, e un Deathmatch. Adica te impusti pana cand mai ramane macar unul in picioare. Ai 20 de vieti, fiecare impuscatura iti ia 10 puncte. Gloante ai nelimitate dar trebuie sa fii atent sa reincarci din cand in cand.
Astea fiind instructiunile, am sters-o prin tufisurile de pe dealurile Tineretului. Tufisurile alea n-au fost neaparat cea mai buna alegere, avand in vedere ca din loc in loc fusesera folosite drept toaleta de catre vizitatorii parcului. Dar cu un dram mai mult de atentie s-au evitat niste traume substantiale.
Primul joc mi s-a parut destul de scurt. Mai ales ca n-aveam decat o idee despre ce sa fac cu arma respectiva. Am reusit sa "impusc" cativa adversari si am avut marea "onoare" sa raman printre ultimii (daca nu chiar ultimul) in picioare, cand s-au pus toti Galbenii pe mine. Drept urmare, Verzii au pierdut.
Dar urmatoarele doua jocuri am dat macel. Sub privirile perplexe ale celor care se plimbau in parc, care vedeau cativa nebuni tipand "pe deal, pe deal" sau "stanga, e in stanga" si care sareau pe burta in iarba si faceau "pac, pac, pac, clac, clac, la naiba nu mai am gloante".
Evident, dupa toata alergatura si dezmatul asta nu puteau sa nu fie si consecinte: zgarieturi, febra musculara, si ce e mai nasol e ca m-am ales cu o intindere musculara. Dar trec toate si a meritat. Ne-am distrat de minune.
S-au tras la sorti echipele. Subsemnatul a fost la Verzi iar Galbenii ne-au fost inamici. Jocul e destul de simplu pentru cei care au jucat CS, e un Deathmatch. Adica te impusti pana cand mai ramane macar unul in picioare. Ai 20 de vieti, fiecare impuscatura iti ia 10 puncte. Gloante ai nelimitate dar trebuie sa fii atent sa reincarci din cand in cand.
Astea fiind instructiunile, am sters-o prin tufisurile de pe dealurile Tineretului. Tufisurile alea n-au fost neaparat cea mai buna alegere, avand in vedere ca din loc in loc fusesera folosite drept toaleta de catre vizitatorii parcului. Dar cu un dram mai mult de atentie s-au evitat niste traume substantiale.
Primul joc mi s-a parut destul de scurt. Mai ales ca n-aveam decat o idee despre ce sa fac cu arma respectiva. Am reusit sa "impusc" cativa adversari si am avut marea "onoare" sa raman printre ultimii (daca nu chiar ultimul) in picioare, cand s-au pus toti Galbenii pe mine. Drept urmare, Verzii au pierdut.
Dar urmatoarele doua jocuri am dat macel. Sub privirile perplexe ale celor care se plimbau in parc, care vedeau cativa nebuni tipand "pe deal, pe deal" sau "stanga, e in stanga" si care sareau pe burta in iarba si faceau "pac, pac, pac, clac, clac, la naiba nu mai am gloante".
Evident, dupa toata alergatura si dezmatul asta nu puteau sa nu fie si consecinte: zgarieturi, febra musculara, si ce e mai nasol e ca m-am ales cu o intindere musculara. Dar trec toate si a meritat. Ne-am distrat de minune.
Sunday, July 19, 2009
Plimbare cu cortul
Weekendul asta am fugit din Bucuresti tras de prieteni (thanks Vlad).
Adunarea s-a dat la Cheile Rasnoavei, plecarea a fost sambata dimineata, la 7.
Evident, a trebuit sa ma trezesc devreme, chestie pe care o detest. Dar distractia cere si sacrificii uneori. Asa ca mi-am luat rucsacul in spate, l-am aruncat in masina si tzup dupa Vlad si Daciana si apoi dupa Iustin.
Drumul, evident, a fost pe DN1, nimic surprinzator. Am ajuns in chei undeva pe la pranz. Taxa de intrare: 3 Lei/persoana. Drumul forestier rezonabil, desi pe anumite portiuni parca intrase careva cu o lopata si furase din pietris.
Am pus cortul si dupa o scurta bere am tulit-o la o plimbare cu inca doi. Am luat-o pe drumul forestier in sus dar dupa o jumatate de ora de mers degeaba am decis sa urcam in padure. La un moment dat am dat de un soi de marcaj dar poteca lipsa. Nu ne-am descurajat, plimbarea trebuia facuta. Scopul era sa ajungem la baza stancii. Din pacate nu s-a mai putut si a trebuit sa coboram.
Seara: foc de tabara, chitari, vin, bere, distractie. Din pacate n-am facut decat vreo 3 poze clare, restul sunt absolut infecte (berea e de vina, jur!).
Pe la 2 am tras pe dreapta in cort, unde dupa o repriza de vreo 20 de minute de tremurat, am reusit sa adorm. Si asta dupa ce la foc dormeam pe mine.
Dimineata s-a dat scularea la 9 de catre niste galagiosi, dar tocmai bine, ca pe la 9 au inceput sa se adune norii ca intr-un final sa ne goneasca de acolo ploaia.
Pranzul in Brasov si apoi intoarcerea pe DN1a. Buna alegere a drumului (da, a fost ideea mea). Din ce am aflat de la telefon undeva inainte de Predeal se facuse deja coada. In schimb noi ne-am distrat pe serpentine, drumul fiind gol pana aproape de Cheia.
Sosirea undeva la 5 in Bucuresti.
Toate ca toate, o excursie misto, desi cam scurta.
Poze (doar cateva). Restul le gasiti pe PicasaWeb
Adunarea s-a dat la Cheile Rasnoavei, plecarea a fost sambata dimineata, la 7.
Evident, a trebuit sa ma trezesc devreme, chestie pe care o detest. Dar distractia cere si sacrificii uneori. Asa ca mi-am luat rucsacul in spate, l-am aruncat in masina si tzup dupa Vlad si Daciana si apoi dupa Iustin.
Drumul, evident, a fost pe DN1, nimic surprinzator. Am ajuns in chei undeva pe la pranz. Taxa de intrare: 3 Lei/persoana. Drumul forestier rezonabil, desi pe anumite portiuni parca intrase careva cu o lopata si furase din pietris.
Am pus cortul si dupa o scurta bere am tulit-o la o plimbare cu inca doi. Am luat-o pe drumul forestier in sus dar dupa o jumatate de ora de mers degeaba am decis sa urcam in padure. La un moment dat am dat de un soi de marcaj dar poteca lipsa. Nu ne-am descurajat, plimbarea trebuia facuta. Scopul era sa ajungem la baza stancii. Din pacate nu s-a mai putut si a trebuit sa coboram.
Seara: foc de tabara, chitari, vin, bere, distractie. Din pacate n-am facut decat vreo 3 poze clare, restul sunt absolut infecte (berea e de vina, jur!).
Pe la 2 am tras pe dreapta in cort, unde dupa o repriza de vreo 20 de minute de tremurat, am reusit sa adorm. Si asta dupa ce la foc dormeam pe mine.
Dimineata s-a dat scularea la 9 de catre niste galagiosi, dar tocmai bine, ca pe la 9 au inceput sa se adune norii ca intr-un final sa ne goneasca de acolo ploaia.
Pranzul in Brasov si apoi intoarcerea pe DN1a. Buna alegere a drumului (da, a fost ideea mea). Din ce am aflat de la telefon undeva inainte de Predeal se facuse deja coada. In schimb noi ne-am distrat pe serpentine, drumul fiind gol pana aproape de Cheia.
Sosirea undeva la 5 in Bucuresti.
Toate ca toate, o excursie misto, desi cam scurta.
Poze (doar cateva). Restul le gasiti pe PicasaWeb
Wednesday, March 11, 2009
Sfarsitul unei lumi vechi - NannyMUD
Astazi am aflat de la un prieten vechi despre sfarsitul unui joc pe care il jucam cu mare ardoare acum multi ani de zile. Era un joc in mod text, succesor al renumitelor chat-uri si precursor al MMO-urilor. Jocul se chema NannyMUD, era un tip de Multi-User Dungeon (MUD) dezvoltat pe o tema fantasy/medievala. Magia acestui joc era creata de oamenii cu care jucai si de imersiunea in "lumea" respectiva.
Nanny-world, o lume creata de jucatori pentru jucatori. Fiecare avea sansa de a-si crea propria zona. Cu quest-uri, puzzle-uri, mici trick-uri care incantau. Spre deosebire de MMO-urile de azi, atunci citeai descrierea camerei/locatiei respective si tu erai cel care isi crea detaliile in minte. Existau diverse obiecte cu care sa interactionezi, unele pe care le foloseai drept unelte, altele pe care le foloseai drept arme. Existau personaje care interactionau cu tine (evident, bazate pe un fel de script). Daca aveai o imaginatie prea bogata jocul devenea o incantare prin prisma explorarii lumii, sa ajungi in locuri pe care altii nici macar nu le visasera.Fiecare wizard (creatori de joc) se intrecea in a dezvolta o zona cat mai complexa si in acelasi timp plina de locuri de explorat.
Oamenii cu care jucai erau din toata lumea. Aveam prieteni pe mai toate continentele, prieteni dragi, pe care nu-i vazusem la fata decat in poze. In Romania erau grupuri in Bucuresti, Iasi, Tg. Mures, in toate orasele mari. Uneori se organizau ceea ce noi numeam mud-party, unde ne adunam intr-un oras si chefuiam un weekend intreg. Uneori ne adunam si 20 intr-un laborator in Automatizari si Calculatoare si ne jucam cu orele. Daca nu chiar cu zilele. Dar atunci nu conta, eram inconstienti, pierdeam nopti, pierdeam cursuri, laboratoare, picam la examene.
Dar astazi am aflat ca NannyMUD este pe moarte. Din lipsa oamenilor care sa se joace. Evident, noi cei care ne conectam atunci am evoluat. Odata cu avansarea in varsta prioritatile s-au schimbat: job-ul, familia. Iar cei care ar putea sa se joace acolo sunt prinsi de alte jocuri, MMO-urile. Culoarea lor, usurinta in interactiune (gandeste-te ca eu trebuia sa tastez fiecare comanda) atrage. Dar cel putin pentru mine nu e acelasi lucru. In NannyMUD era uneori ca si cum citesti o carte si iti alegi sau chiar creezi tu firul povestii. In MMO-uri imaginile sunt deja create, nu iti mai pun imaginatia la incercare.
Intr-un fel m-a intristat aceasta veste. Dar m-a bucurat ca mi-a dat ocazia sa-mi aduc aminte de acele clipe.Dar tu? Ai trecut prin asa ceva?
Nanny-world, o lume creata de jucatori pentru jucatori. Fiecare avea sansa de a-si crea propria zona. Cu quest-uri, puzzle-uri, mici trick-uri care incantau. Spre deosebire de MMO-urile de azi, atunci citeai descrierea camerei/locatiei respective si tu erai cel care isi crea detaliile in minte. Existau diverse obiecte cu care sa interactionezi, unele pe care le foloseai drept unelte, altele pe care le foloseai drept arme. Existau personaje care interactionau cu tine (evident, bazate pe un fel de script). Daca aveai o imaginatie prea bogata jocul devenea o incantare prin prisma explorarii lumii, sa ajungi in locuri pe care altii nici macar nu le visasera.Fiecare wizard (creatori de joc) se intrecea in a dezvolta o zona cat mai complexa si in acelasi timp plina de locuri de explorat.
Oamenii cu care jucai erau din toata lumea. Aveam prieteni pe mai toate continentele, prieteni dragi, pe care nu-i vazusem la fata decat in poze. In Romania erau grupuri in Bucuresti, Iasi, Tg. Mures, in toate orasele mari. Uneori se organizau ceea ce noi numeam mud-party, unde ne adunam intr-un oras si chefuiam un weekend intreg. Uneori ne adunam si 20 intr-un laborator in Automatizari si Calculatoare si ne jucam cu orele. Daca nu chiar cu zilele. Dar atunci nu conta, eram inconstienti, pierdeam nopti, pierdeam cursuri, laboratoare, picam la examene.
Dar astazi am aflat ca NannyMUD este pe moarte. Din lipsa oamenilor care sa se joace. Evident, noi cei care ne conectam atunci am evoluat. Odata cu avansarea in varsta prioritatile s-au schimbat: job-ul, familia. Iar cei care ar putea sa se joace acolo sunt prinsi de alte jocuri, MMO-urile. Culoarea lor, usurinta in interactiune (gandeste-te ca eu trebuia sa tastez fiecare comanda) atrage. Dar cel putin pentru mine nu e acelasi lucru. In NannyMUD era uneori ca si cum citesti o carte si iti alegi sau chiar creezi tu firul povestii. In MMO-uri imaginile sunt deja create, nu iti mai pun imaginatia la incercare.
Intr-un fel m-a intristat aceasta veste. Dar m-a bucurat ca mi-a dat ocazia sa-mi aduc aminte de acele clipe.Dar tu? Ai trecut prin asa ceva?
Scoala de Folk - 11 Martie 09
Din pacate, independent de vointa celor de la Scoala de Folk, concertele au fost amanate pe o perioada de aproximativ 3 saptamani, pana cand se va gasi o alta locatie.
Detalii mai multe direct la ei pe blog (link mai sus).
Detalii mai multe direct la ei pe blog (link mai sus).
Wednesday, March 4, 2009
Scoala de Folk - 3 Martie 09
Aseara s-a organizat un nou concert sub coordonarea celor de la Scoala de Folk. Au cantat in ordine: Alex (cred), Adina, Ioana si cei de la Om Bun.
Locatia, ca si data trecuta, El Grande Comandante, dar subsolul 1. Din pacate n-am avut posibilitatea sa fac poze prea reusite, avand lumina in spatele celor care cantau. Sper ca totusi cele pe care le-am ales nu sunt chiar asa de rele.
Locatia, ca si data trecuta, El Grande Comandante, dar subsolul 1. Din pacate n-am avut posibilitatea sa fac poze prea reusite, avand lumina in spatele celor care cantau. Sper ca totusi cele pe care le-am ales nu sunt chiar asa de rele.
Thursday, February 26, 2009
Scoala de folk - Dragobete
Pe 24 Februarie, in El Grande Comandante s-a organizat un concert folk de catre Scoala de Folk. Muzica buna, bere (fara alcool, ca eram cu masina), prieteni. Ce mai, atmosfera placuta.
Cateva poze mai jos:
Cateva poze mai jos:
Subscribe to:
Posts (Atom)
