
Ai aparut dintr-un décor teatral, dintr-o lume reconstruita, c-un aer anost dar plin de speranta. Tu, fetita plapanda in corp de zeita, iti simt glasul tremurand soptindu-mi dragostea cu suspine dulci. Am asteptat vibratiile cantecului tau domol, muzicalitatea atingerilor tale, lin, ai rasturnat cerul plin de raze caldute peste chipul meu, ai umplut de fericire un contur alb-negru c-o mare balaie.
Tu, fetita cu frumusetea noptii si cu puritatea zilei, acopera-mi rana deschisa c-un sarut amar, ca sa mai ramana un pic de gust din durerea ce nu pleaca, sau continua sa m-alini cu vocea ta, ce se strecoara in surdina printre lacrimile norilor. Ridica tonul fetito, vreau sa te aud mai bine, arunca note suave spre soare si cheama-l sa ne incalzeasca, si sa ne ajute sa coboram pe-un vis macar o octava.
Jos, unde sunetele nu se mai aud, unde soaptele sunt doar aer pur, unde nicio vibratie nu se mai simte, o cortina de liniste ti-a pecetluit buzele intr-un val de tacere, NOI impreuna, imbratisati intr-un cadru animat de dragostea plutinda, mereu.








