M-am intors aseara. M-am trezit de dimineata cu o colinda in minte.



Cerul si pamantul
In cantec rasuna
Ingeri si oameni
Canta impreuna

Hristos se naste,
Domnul coboara
Ingerii-i canta,
Magii-l adoara
Pastori alearga,
Ieslea-nconjoara,
mari minuni se intamplara

In Viflaim azi
E mare minune
vergura curata
Fiu nascut in lume

Din cer cuvantul
In trup se arata
Noaptea din lumea
Zi se face indata

Din rasarit vin
Magi cu bucurie
Cu dar de smirna
Aur si tamaie

Hristos se naste
Venitï la-nchïnare
Cu vesel cantec
Vesela cantare

La multi ani pentru 2009, un an mai frumos si mai bun, sa fim si noi mai frumosi si mai buni

Cunoasteti pe cineva caruia sa ii placa biscuitii cu branza, ceapa, care ar manca mar cu branza oricand, caise in cantitate nelimitata, cirese, capsuni, sos alb cu mazare, lapte, iaurt cu apa, usturoi, mar si placinta cu spanac si branza, rodii si mancare iute iute iute, ardei iute, piper, orez, furnici in copac si orez cu fructe de mare, peste, sa manance toata vara dovlecei, care sa doarma sub cerul liber vara, sa cante la chitara (eventual), sa ii placa linistea si galagia de langa un foc de tabara, sa mearga toata ziua pe munte si sa cante seara, sa schieze si sa ii placa marea, sa patineze si sa danseze, sa petreaca o noapte in club si a doua zi sa plece singur la munte, care sa fi vazut toate cele 10 sezoane din Stargate plus 5 din Stargate Atlantis, care sa mearga la film si la concert, sa bea vin si sa manance ghiudem si babic, sa stea o zi intreaga in fata calculatorlui, sa ii placa sa calatoreasca si sa mearga cu trenul, ...

From schi_1dec2008

De fapt prima zapada de schi, potrivit derdelusului a fost saptamana trecuta. Dar cum eu nu am fost pe faza ... merge sa ii spun si acum: prima zapada.
De fapt trebuia sa plecam la Buila, de fapt cineva ne-a "pacalit" ca se merge la Buila, de fapt toata lumea mergea in Padina. Si din fericire cineva s-a hotarat pentru schi weekendul asta.

Sambata dimineata, cu "purcel" (rucsac) si schiuri si claparii in picioare am fost in Gara de nord. Deja de vineri cantam Zapada si doage de lemn/ sunt doua grozave idei ... si inca imi mentin parerea, in ciuda basicilor de pe calcaie. Ne intanim cu toata lumea, pe care nu o mai mentionez pt ca din 17 persoane tot o sa uit pe cineva si ca sa nu se supere :) (memoria mea este grozava :P) . Evident ca trenul personal era mult mult prea plin ca sa mai putem sta macar pe scari asa ca decidem sa asteptam inca o ora (pe care o puteam dormi in pat) pentru accelerat. De unde si concluzia: data viitoare vin de la inceput cu o ora mai tarziu. In tren, stam pe scari, vorbim, timpul trece si ajungem in Busteni. Se fac ultime cumparaturi.
La telecabina aflam ca nu se poate urca pe cablu din cauza cetii si nici in Sinaia situatia nu este mai buna. Ce sa facem, ce sa facem. Pai ce sa facem? urcam pe jos pe Schiel. Langa telecabina, cine altul putea sa fie decat Roco. Care ne vrajeste asa de tare incat Merdenea se intoarce acasa si nu mai vine cu noi. Urcam pe propria raspundere deci. Ploua sau ningea. Ningea sau ploua. Nu imi dau seama bine. Era chestia aia care te uda instant cand se aseaza pe tine, altfel pare zapada.
Incep sa urc, catinel, catinel, ma simt ca o babuta. Tineretul incepe sa ma depaseasca. Asta e. Ei nu merg in clapari de tura si cu schiuri in spate. Srma e demult in fata. Avantajul meu cu mersul incet a fost ca nu m-am oprit decat foarte putin. Nu imi dau seama prea bine cum de am ajuns totusi in primul grup. Langa ultimul stalp stam si asteptam pe cei din urma noastra. Ne mai imbracam. Bag de seama ca si eu sunt fleasca pe sub geaca dar nu stiu daca nu cumva de la transpiratie. Mai pun si vesta de polar pe mine si ma uit la ceasul minune cu termometru si altimetru. 17 grade celsius sub geaca :). Afara nu stiu, zau. Partea cea mai expusa din drum abea acum incepe. Dar este bine. Aici nu mai nigeploua. E doar putina ceata. Si a batut vantul. Trecem toti pe rand, unul cate unul, asa cum scrie la carte. Drumul printre jnepeni este infiorator. Zapada nu este atat de mare incat sa ii acopere de tot si poteca nou formata este pe la jumatatea lor - exact acolo unde sunt crengi de jos pana la brau. Oribil. Nu am mai prins asa. De la casa naturalistilor de cateva ori sunt nevoita sa ma tarasc ca in transee, pe burta si trag rucsacul dupa mine, din cauza schiurilor pe care nu mai am chef sa le pun in picioare. As fi putut totusi sa scutesc cam 10 minute din drumul pana la Piatra Arsa.
Aici, lumea obisnuita :), Vasile si in continuare baiatul de la bar, daca ma chinui imi amintesc si numele lui. Un ceai, e mai ieftin ca braga, adica 1 leu. Beau automat 2. Apoi mananc un sandvici si mai bag un ceai. Intre timp incep sa se adune toti, uzi bineinteles. Caloriferele ard asa ca ne putem usca hainele in voie. Intr-un final, dupa vre-o 3 ore, 4 ceaiuri, 2 sandviciuri si o punga de biscuiti, ne hotaram sa plecam. Schiurile si placile in fata, pt ca oricum noi mergem mai repede la vale. Restul in grupul nr 2, la un sfert de ora de noi. Si plecam. Cerul este senin, stelele sunt minunate. Realizez cat imi era de dor de albastru inchis inchis cu punctulite stralucitoare multe multe. De data asta pun schiurile in picioare, dar cu focile, ceea ce nu e prea bine. Panta nu este mare si ma ingreuneaza la mers. Nu le scot totusi in speranta ca va veni si un damb. Nu vine. Si dupa ce le scot, Srma face o cristiana, merge 20 m si da verdictul. Zapada nu e prea stabila. Mergem pe picioarele noastre. Baietii cu placile erau dezamagiti oricum - ei au nevoie de mai multa panta pentru a se putea da. Nu sunt urme. Inotam dar nu prea tare. Sub zapada proaspata e un strat mai inghetat. Noroc cu ochisorii albastri ai blondei, care vede stalpii mai bine decat noi cu lanternele, el neavand lanterna.
Si asa eu cu Srma ajungem la Padina, pe schiuri, pe care le-am pus la un moment dat. Si dupa ce i-am spus si lui Gopo sa le puna a venit un damb si el le-a scos ca nu avea piei de foca. Undeva imediat dupa Pestera si dupa ce si-a pus schiurile a doua oara il pierdem definitiv pana in Padina.
Desi este 11 seara cabana e deschisa si ne asteapta si primim mancare, fripturi si ciorba si piure si ceai, mult ceai. Bere la pret de alimentara sau supermarket, ceea ce pt un bucurestean e minune. Cred ca acum 4 ani erau in Bucuresti preturile la bere de acum din Padina, adica 2.5 lei Timisoareana.
Ne hidratam, cantam putin si mergem la culcare ca s-a facut tarziu.
Adorm greu, nu pentru ca e foiala in camera ci din cauza picioarelor neobisnuite cu claparii de tura si a oscioarelor care ma dor pe rand. La un moment dat atipesc. Ma trezesc in acordurile de chitara ale lui Andrei. Ziua se incheie perfect ... zapada si doage de lemn ...

From schi_1dec2008

Dimineata, evident ca sunt prima care face ochi din camera. Sunt deja obisnuita cu asta. Mai incerc sa dorm, nu reusesc asa ca ma hotarasc sa merg in sala de mese. Bea un ceai pana se trezesc ceilalti, mai discut cu Razvan. Numai ce imi cumpar ceaiul ca observ doi baieti care se pregateau sa plece cu schiurile. Si cum eu dimineata am chef de vorba ( :P ) incep sa ii intreb unde se duc. In Strunga. Ochisorii imi stralucesc deja si in mintea mea inca putin adormita se formeaza o ideeeee... Strunga... miam.... schiuri... anu trecut nu am putut sa merg ... dar Srma doarme inca... nu pot sa plec... schiuri... zapada si doage de lemn... dar prietenul meu doarme... dar dureaza doar maxim 2 ore... zapada si... Vin si eu. Ii rog sa ma astepte si pe mine 5 minute sa imi iau echipamentul. Las la bar ceaiul neatins. Dau fuga dupa schiuri si clapari si ochelarii de soare. Il pup pe Srma in treacat si ii spun ca plec cu niste baieti pana in Strunga si inapoi. Cred ca era prea adormit ca sa inteleaga bine ce fac eu. Pana ma incalt si ma intorc iar in camera ca am uitat pieile de foca (esentialul) astia doi sunt deja afara si incep sa urce dealul. Si incepe cursa in urma lor. Cursa pentru mine ca ei mergeau lejer. Dar nu am nimic in spate si friptura mancata cu o seara inainte isi face efectul. Mai greu dar reusesc sa tin pasul, adica sa ii ajung ori de cate ori se opresc sa ma astepte :)
Partea frumoasa este ca m-au pacalit putin, ca nu mergem chiar in Strunga -adica jos ci urcam pana pe un varf de langa. Pe la trei sferturi incepe sa ma chinuie constiinta ca l-am lasat pe Srma la cabana si poate se supara sau e ingrijorat. Ma pacalesc singura ca mai merg inca putin si inca putin si ajung exact pe creasta. Stam putin, privim Piatra Craiului, facem doua - trei poze si intoarcerea. Alunec pe schiulete. Cad o singura data. Minunat. Ajung foarte repede inapoi. Doar pentru atat am urcat o ora si jumatate? uf - asa e pe schiuri ...
Il gasesc pe Srma in prag de cabana - vrea sa mearga si el pana in Strunga. Ma decid sa mai fac o data tura, asa ca il rog sa mai stea 5 minute sa imi trag sufletul. Imi recuperez ceaiul de la bar si ma asez langa soba. Plecam. Si acum observ neajunsurile unei zile insorite. Zapada este asa de moale si uda ca se lipeste foarte tare de schiuri. La trei pasi trebuie sa scuturam pieile de foca, chinuitor. Si pe mine lipsa mancarii ma oboseste si mai tare. Mergem putin si hotaram sa ne intoarcem si sa face o incercare mai pe la ora 16 cand e mai rece. Nici la vale nu prea mai luneca schiurile. Zapada se prinde chiar si de talpica lor. Trebuie sa recunosc ca nici nu sunt date cu ceara si am inca santurile de anul trecut.
Langa cabana baietii cu placa organizeaza o mica rampa, mai mare :)
Se dau mai toata ziua. Si cu placa si cu schiurile.
Eu avand doar claparii de tura la mine incep sa simt ca nu prea sunt de stat. Incet incet mi se formeaza un sentiment de "ura" impotriva lor. Pana la urma ii scot in picioare si imi iau sandalele. Mai stau prin cabana. Se intuneca. Sala de mese este plina, plina este si cabana acum. Lume multa, vesela, vecini care stau la Diana, oameni cu masinile. Se bea bere si vin fiert. La un moment dat intra si Tori si mai apoi Corina, Rudi si inca o fata. Ii salutam, vorbim putin cu Corina. Au fost in Leaota si noaptea trecuta au dormit sub un brad. Super tare. Aflam ca suntem invitati de un alt grup sa mergem sa cantam cu ei in Diana. Lumea se misca greu dar plecam intr-un sfarsit. Cu greu imi pun si eu claparii de tura in picioare. Pe drum, Argentina ne face o demostrantie de jonglerie cu focul. Mai tare decat dormitul sub brad. Muuult mai tare.
In Diana ca de obicei. O hardughie mare si rece. Oameni adunati in jurul unui camin cu foc. Scaune de plastic. O masa de pin-pong mai putin rupta. O masa de biliard mai rupta. Si cireasa de pe tort in mijloc un bazin cu pretentie de fantana arteziana. Bine ca nu mergea. Dezolant. Uitasem cum arata inauntru. Hardughie mare si fara rost - dupa parerea mea. Atmosfera este si ea cam trista. Daca in Padina stam toti uniti aici spatiul prea larg ne imprastie. Spatiul si tipul cu chitara electrica care canta prea tare. Pentru un neofit fara ureche muzicala suna ca si melc melc codobelc in diverse variante. Cei care sunt acolo imi amintesc de gasca lui Viezure. O parte din noi joaca ping pong cu palete banana (adica nu sunt drepte), altii canta si altii beau tot ce prind. Adica mi-au baut vinu meu adus de acasa, abea daca aveam pt doua pahare. Data viitoare il tin ascuns. Intr-un sfarsit incepem si noi sa cantam la chitara. Noi si inca un grup, facem cu randul. WC-ul e mizer. Picioarele ma dor de la clapari. Mi-au baut vinul. Unu si-a pus scaunul in fata mea. Nici pe Srma nu il mai vad de spatele aluia. E si rece. Mi se taie tot cheful. Cand gasesc inca 4 nemultimiti - sau poate doar plictisiti, suntem toti dati afara. Mai bine. Cand ajungem la Padina sala de mese e inchisa si urcam pe la etaj. De data asta dorm cu Srma. Juma de noapte incerc sa il imping mai incolo pt ca ma da aproape jos din pat. Adica ma inghesuie in spatiu liber dintre paturi si Vlad care nu are nici o vina. Totusi parca e altfel decat noaptea trecuta singura. Am visat ceva ciudat.

From schi_1dec2008

Dimineata vine repede totusi si cu ea plecarea. Urat. Adica vremea e inca frumoasa. E urat ca plecam. Ne facem bagajele, mancam o omleta cu branza potroaca si iar pe schiuri. E a treia oara cand fac drumul asta. Padina - seaua Laptici - Valea Dorului. De data asta nu urcam dealul pe platou ci mergem printre dealuri. Nu stiu daca e mai rapid - e mai usor cu siguranta si are avantajul ca e inca in umbra. Evident ca iar in padure sunt intrecuta de toata lumea cu mersul meu de melc. Si totusi nu stiu cum si cat se lalaie astilalti ca pe platou ajung iar printre primii la telescaun. Aici ne permitem doar un ceai ca e putin si scump. Dupa foarte putina gandire, hotaram toti sa urcam cu telescaunul. Partia de la Valea Dorului ni se pare prea mare fata de ce am urcat - apoi e in soare cu zapada fleasca, nu merita. Cumparam o cartela cu muuulte puncte si iesim mai ieftin tot grupul. Dar de sus de la 2000 incepe distractia coborarii pe schiuri. Zapada cand e inghetata cand nu e cand e fleasca. Boarderii sunt in fata rau. Srma ma asteapta din cand in cand si bine face pt ca altfel as pierde poteca de zapada. Nu prea stiu sa cobor pe la Sinaia. Chiar inainte de 1400 - pe drum in curba - imi scot schiurile din cauza pietrelor. Gata. Nu mai merge. Ajung la telecabina. Stiam ca Srma e in fata mea. Si ma uit dupa el. Si ma uit. Si ma uit. Timp de vre-o 15 minute. Deja eram pleostita. Nu imi imaginam unde poate sa fie. Parca disparuse in neant. Pana la urma reperez un om cu schiuri inalllte care dadea din maini. Poate el e. Ii fac cu mana. Imi raspunde. Poate el e. Cobor in parcare. Nu am facut cu mana la necunoscuti din fericire. El era. Drumul, chiar si pe scurtaturi, pana in Sinaia, pe jos cu clapari in picioare mi se pare chinuitor. Deci nu imi ramane decat sa fac cu mana la masini. Din fericire sunt scutita, desi ma pregatisem sufleteste, vad un microbuz care pt suma infima de 5 lei ne duce jos. Infima pt ca telecabina costa 10 lei. Coboram. Uneori mi se pare, privind prin padure, ca am fi putut cobora si pe schiuri, alte ori mi se pare imposibil.

From schi_1dec2008

In Sinaia mancam o piza, ca de e foame mare. Nici nu mi-am dat seama ce foame imi era pana nu am avut piza in fata. Quatro fromagi amestecate, macar blatul a fost bun si gustul de branza, sau poate imi era prea foame. Frumos era ca eu stau cu fata la usa - usa cu geamuri - si tot vad trecand pe cate unul din gasca. Si ii spun lui Srma. Si el iese si nu e nimeni pe strada. Se repeta figura de 2 ori. Cred ca a crezut ca sunt nebuna. Cand ne reunim toata gasca aflu ca de fapt nu sunt nebuna, ei se adunasera intr-un bar de langa pizerie, in care se intra printr-un gang exact langa pizerie. Ca in filmele cu prosti. "Uite-l pe Vlad" - Srma iese afara - Srma se intoarce - "M-am uitat in stanga, m-am uitat in dreapta si nici urma de Vlad. Ti s-a parut" "Poate l-am confundat"... (inca o felie de piza)... "Uite-l pe Andrei" - Srma iese afara - Srma se intoarce - "M-am uitat in stanga, m-am uitat in dreapta si nici urma de Andrei. Ai vedenii"
In gara lume multa multa. Toti au plecat la munte de 1 decembrie. In accelerat e aglomeratie si stam pe hol - vad pentru prima oara faimoasele vagoane cu loc pentru biciclete si schiuri. Au locuri speciale si pentru biciclete micute micute, sau doar au fost mai stupizi aia care au montat prinzatoarele. Sau poate nu stiu eu cum functioneaza chestia.
Intr-un final glorios de stat pe hol in fund si foarte putin intr-un compartiment ajungem in Bucuresti. Aici se repeta povestea zilnica. Pana data viitoare ...

Nu am mai scris demult. Stiu de ce. Lucrurile sunt prea personale. Astazi parca am chef sa scriu iar. Nu stiu de ce. Asa cum nu stiu de ce m-am oprit. Doar am mai fost la munte si pana acum.

In dimineata asta estea asa de cald ca nu am chef sa lucrez ... asa ca m-am gandit sa scriu :) iar pe blog.




Sa povestesc cum a fost pe Valea lui Stan. Fain.
Organizatorii concursului spuneau ca e greu si ... bla ... nu a fost chiar asa desi ceva experienta iti trebuie. Macar atat cat sa poti sa traversezi pe raul pe busteni si sa te ti de sarme.
Nu stiu care sunt sansele sa te intalnesti pe munte cu oameni pe care nu i-ai vazut de ani de zile. Ne-am intalnit cu Solder :)) - ce bine ca tot zambeste si cu Supa si Irina si pe vale cu Raluca si Matei. Mi-a parut foarte bine sa ii revad pe toti. Am tras cu arcul la concurs, am urcat pe blocator - tot la concurs, ne-am distrat. Am alergat - ceva ce nu credeam ca mai pot :) si care mi-a deschis pofta.
Frumos frumos.

Si iar am fost plecati 10 zile. Am ajuns de 4 ore in Bucuresti. In capul meu se invart locurile prin care am trecut. M-am uitat prin fotografii ... prima triere. Soare, mare, ploaie, stanci, motzotzoi de conglomerat, nisip, scoici, masina si iar masina ...
As vrea sa scriu despre Meteora ...
As vrea sa scriu despre Monodendri ...
As vrea sa scriu despre Vikos ...
As vrea sa scriu despre Corfu in sud ...
As vrea sa scriu despre Corfu in nord ...
As vrea sa scriu despre tot ce a fost intre ele ...

Pai, asa cum ii spunea Alice iepurelui din Alice in tara minunilor, eu zic sa incep cu inceputul.
Inceputul a fost acum o luna cand, eu si Alex, ne-am prins la o vorba aruncata de Vamos - ca pestii in undita. "Hai sa mergem in Grecia de Paste." Au mai urmat niste ezitari, gandiri si razgndiri, planificari si planuri, cautari pe internet, bagaje, cumparaturi. Intr-un final ne-am urnit vineri dupa amiaza spre Grecia. Dar, sa nu uit, in joia dinainte ne-am reunit sa vopsim oua rosii care trebuiau sa aiba model dar din cauza de pileala cu vin au iesit fara frunzulite si urme de ciorap.
Am plecat la ora 17 din Bucuresti si am ajuns pe la ora 7, dimineata, in Meteora. Afara ploua usor, dupa cum se poate vedea si in poza.
Ca doar in Grecia nu e mereu soare si cald. De Craciun cica au fost 20 de grade si acu' in plina primavara erau temperaturi de iarna. Bine ca nu am ascultat-o pe mama si mi-am luat totusi pantalonii de polar.
In fotografia urmatoare nu mai suntem asa fericiti. Motivul?

Uf. Mancam repede intr-un local si plecam in cautare de alta cazare decat la camping. Aceasta optiunie parandunise (paranteza- nu stiu unde sa pun liniuta) putin deplasata in conditiile respective. Ploaie si frig. Nu erau minus 5 grade dar pentru ideea noastra de Grecia era frig la plus 10 grade.

Grecia, soarele arde si te imbie la toropeala, baietii au plecat la catarat, pasarelele ciripesc, iarba e verde, noi ne bronzam ... Neeeeeeeeeeeeeee

Gasim o camera de cinci locuri undeva putin inafara orasului, pe drumul spre manastiri, la Pensiunea Arsenis. Alex devine Ronaldinio. Soferii nostrii sunt torpilati dupa cele 14 ore de condus. Nici copilotii nu sunt mai prejos asa ca dormim vre o patru- cinci ore. Ne trezim numai bine cat sa mai facem o plimbare pe ploaie si apus de soare prin oras, la cumparaturi de suveniruri - ca orice turist clasic.

Spre seara se opreste ploaia. Este seara de Inviere. Mergem la slujba la Manastirea Sfantul Varlaam. O singura observatie legata de slujba la biserica. La noi toata lumea canta Christos a Inviat din morti si repeta dupa preot. Aici doar cativa participa activ. Restul asculta sau nu inteleg ce se vorbeste, ca noi.

Ne intoarcem la pensiune pentru masa "festiva". Intre timp ni s-au alaturat si baietii din Galati, Gurita, Adi si Barba. Ciocnim oua, mancam miel, un fel de stufat cu spanac si maruntaie, bem tzipuro facut in casa. Suntem invitati in Creta de catre unul dintre cei doi baieti care au grija de pensiune, cel simpatic :). Rand pe rand cedam oboselii si ne ducem la culcare.

Cat de bine este cand e luni si ma gandesc la weekendul care a trecut si in care iar am fost la munte ...
De data asta, tot cu schiurile de tura, am coborat pe valea Ialomitei.
Vremea a fost cam uratica ... nori fara soare si putin vant.

iar pe zapada

Am plecat din Bucuresti de dimineata, pe la ora 7. Astfel la 9 eram la telecabina, numai bine sa asteptam prima urcare pe platou. Iuliana, eu, Cip Thomas si Laurentiu.
Noroca ca nu a fost si ceata, vremea altfel fiind urata. Nu am prea multe de spus ... Valea Ialomitei e usoara si totusi am avut putin morcov ... are o portiune mica mai abrupta si a trebuit sa cobor pe un jgheab dar am trecut :)
Poze la flori. Pe Cip l-au ros claparii de tura rau si a ramas la Floare de Colt. Eu cu Iulia am mers la Babele unde ne astepta Laurentiu care mersese inainte. Laurentiu a coborat pe Urlatoarea Mare, eu cu Iulia pe Schiel. Ne-am reintalnit jos in drum si apoi fiecare pe la casile lui. Iulia in tren, eu la Roshculet in Sinaia, Laur in Brasov.
Duminica am citit toata ziua la soare si la umbra :). Si am pozat flori.

Dupa doua saptamani de pauza ... munte iar.
Alex m-a parasit miercuri - pentru Alba Iulia si parinti. Stau singura, lucrez, pierd vremea, mai lucrez, ma uit la un film ... cam asa au trecut trei zile. Vineri printre "picaturi", apuc sa vorbesc cu Iulia si dupa putin "vin - nu vin" din partea mea, iau hotararea finala "vin". Si stabilim noi sa mergem la schi de tura si sa dormim la cort. Zis si facut, seara, ma duc cu catel (schiuri) si purcel (elvetianu meu) la Iulia. Dorm la ea ca sa ne fie mai usor de dimineata. Mai vorbim putin si ne ia somnul. Sambata, "cu noaptea in cap" plecam, adica pe la 8.30 . Noi doua impreuna cu Cristina (alta decat eu).
Desi ne asteptam sa fie o intreaga aventura pe drum, din cauza de exercitii pentru mult mediatizatul summit, care se va tine in Bucuresti saptamana asta, iesim din oras foarte usor. Pe drum hotaram programul - astazi, plimbare prin prejurul Vaii Dorului si maine, duminica, Babele, Valea Sugarilor, iar Babele si apoi Sinaia via Piatra Arsa 1800.




Soare cat cuprinde. Cristina ramane la partie si va dormi la Salvamont la cota 2000. O lasam cu rucsacul si noi ne punem schiurile in picioare, rucsaceii mici in spate si valeeaaa la vale. Drept sa spun nu stiu pe unde am haladuit, mi-e lene sa ma uit pe harta, cert este ca am mancat pe iarba la soare, undeva in dreptul cascadei Vanturis :). Apoi am coborat spre o stana in dreapta dupa care am urcat putin si am tinut un fel de culme mai plata care la un moment dat s-a intersectat cu un drum (cel care vine de la Bolboci, cred). Apoi am urcat iar si din nou, la vale. Totul intr-un ritm propriu cu pauze de poze si discutii discutabile. La coborare am ... :) coborat pe Papagal si ... am uitat pe unde dar nu uit bucatile de iarba care m-au secat la inimioara schiuletelor mele dragi. Uf ce le-a mai durut. Eu ma opresc la masina, Iulia mai face o tura cu ultima telecabina care urca. Vine si ea apoi si ne indreptam spre Gura Diham unde am stabilit ca punem cortul. Vedem un ursulet pe drum, pe care eviden, ca toata lumea il poza, iesiti din masini si blocand strada.
Ceva mai jos ii luam in masina pe Alex si un blond (am uitat cum il cheama) de la panou care veneau de la catarat si se duceau sa doarma la Camin la ziua lui Cristi Iacob. Noi, din motivul din care ei se duceau acolo, evitam aglomeratia. Ii lasam in mijlocul Busteniului si ne indreptam spre mareata cabana Gura Diham. Dintr-un "rezon" pe care nu il mai gasesc putem cortul chiar langa cabana in partea dreapta, unde e o casuta cu gard si evident pe partea cealalta a raului. Ne jucam de-a saritul din piatra in piatra ... foarte interesant cand esti in clapari de tura. Dau drumu la primus care merge sau mai bine spus nu merge desi butelia are gaz. Asteptam mai mult de juma de ora sa incalzim niste apa. Ma satur si pun apa asa calduta peste piure, Iulia mai asteapta putin ca sa isi faca o supa. Un idivid face pipi in fata noastra, pe partea cealalta a raului, nu stiu daca ne-a vazut. Moment in care Iulia spune ca poate ar fi bine sa nu lasam sa se observe ca suntem doua fete singure cu cortul. Lucru care declanseaza in mintea mea niste conexiuni datorate prea multor filme politiste si dorm foarte prost toata noaptea. Visez ca aud voci, ca ne taraste cineva cu cortul inspre apa, si alte minuni. Reusesc sa ma linistesc mai mult sau mai putin prin autosugestie. Dar tot ma trezesc la un moment dat sa arunc o punga cu doua pateuturi care era in cort - de frica ursului, daca simte miros de pateu cu mac si vine si ne rupe adapostul? Cred ca eram mult mai linistita daca dormeam undeva mai bagate in padure, intr-un loc unde daca am stins lumina nu ne vede nimeni. Nu de urs mi-a fost cel mai frica ci de oameni, ca dovada ca am avut cosmar cu oameni nu cu animale. Ma tot gandeam cum sa imi pun lucrurile ca sa le pot lua repede si sa fug. Am dormit cu aparatul foto de gat si telefonul in sacul de dormit langa mine. Pana la urma s-a facut dimineata. Iulia ma trezeste ca e ora sapte. O rog sa ma mai lase pana la 8 pt ca sunt inca rupta de nesomn.
La ora stabilita incepem sa strangem cortul, mancam, ne lalaim cam mult, laptele de soia capata o cosistenta extrem de ciudata la frig, eu mamanc un fel de coliva din productie proprie, Iulia gelatina de lapte de soia cu fulgi si biscuiti ... lucruri obisnuite :)
Totul bun si frumos pana observam cat este ceasul si incepem sa ne grabim ca sa prindem cabina de ora 10. Cu chiu cu vai ajungem in timp, ne intalnim si cu gasca lui Bubulu, ii indes in mana lui Victor de la cabina niste bani si ne suim in telecabina. Sus, prinse in vartejul "sa mergem" uit sa imi mai aranjez ciorapii, element esential, asa cum s-a dovedit mai tariziu. Ne oprim scurt la Babele si apoi intins pana la Valea Sugarilor. Nu mai reusesc sa gasesc valcelul pe care am coborat data trecuta - este foarte multa zapada. Valea e minunata, o filmez pe Iulia, fac serpisori prin zapada, e bestial. Ne intalnim si cu doi baieti care au dormit in Padina, urca si ei pe schiuri. Zapada e dezghetata, cam apoasa totusi, dar nu atat de mult ca acum doua saptamani. Desi data trecuta mi s-a parut ca valea are potiuni mai abrupte, acum am mers aproape doar pe fir si a fost super super usor. Ori a nins foarte mult, ori din cauza cetii am fost eu atunci foarte nesigura. Atunci cred ca era zapada si mult mai inghetata totusi. Oricum ,a fost extra super fain. Urcam, iar, spre Babele. Ne chinuim putin la saritoare din cauza pantei foarte mari. Eu imi scot schiurile, Iulia se incapataneaza cu ele in picioare. Trecem, si luam punct de reper un stalp de la cabina care coboara. Asa cum se intampla si cu cabana Babele, cineva tot muta stalpul mai departe de noi pe masura ce ne apropiem. Intr-un sfarsit trecem de el, mai mergem, mai mergem si in sfarsit ne oprim sa mancam. E ora doua fara ceva. Nu stam mult la masa pentru ca, ca un facut, tocmai acum nu mai este soarele orbitor ci nori si putin vant. Bag cu forta in mine jumatate de banana, incerc sa beau apa cat cuprind amigdalele mele inflamate de ieri, si cred ca am mai mancat o ciocolatica. Sper sa fie deajuns cat sa ma restabilesc putin deoarece ma simt cam epuizata.
Plecam iar, mai mutl gonite de frig decat ca nu am mai fi stat. Iuliei i se parea ca e panta mai mare intre Babele si intersectia cu Piatra Arsa, mie mi se parea ca e mai plat. Pana la urma, ea aluneca mai bine decat mine, eu mai dau din picioare si vasles cu cu mainile, lasa ca face bine la tonus :)
Ne-a luat doua ore sa ajungem la cota 2000 pe curba de nivel de la Babele venind. Cam mult totusi, desi nu am facut pauze mari, sau poate ca timpul de scos/ pus pieile de foca e mai mare decat cred eu. Nu stiu. Totusi vara cred ca se fac cam doua ore si jumatate, sper :) eu.
Ne intalnim cu Cristina pe drumul de vara, langa smocurile de iarba. Dar, bineinteles ca inainte de asta cad in cap, oprita fiind din alunecare de ... iarba bineinteles! Uf, partiile sunt mai putin acoperite de zapada si mai mult inierbate. Coboram ca si sambata si sper din toata inima sa prindem telecabina de la 1400. Masina noastra este in Busteni. Am noroc, de doua ori, prima cu telecabina si adoua oara cu un cunoscut de-al Cristinei care o duce pe Iulia in Busteni si nu ne mai complicam cu autobuzele locale. Eram in stare, daca nu ajungeam la timp, sa ma asez in mijlocul drumului si sa fac autostopul la orice masina care cobora. Din fericire, nu am fost nevoita sa imi pun la treaba experienta de autostopista.
In Sinaia, beau o bere, cat timp o asteptam pe Iulia. Vine si masina, vin si sandalele Iuliei, e timpul sa ma descalt - ca nu ma primeste in masina (apropo' covorasele alea d'aia sunt de cauciuc - ca sa se spele usor noroiul de pe ele :) ) cu claparii plini de "partie" aka "noroi". Clipa adevarului, nu imi put picioarele, in schimb am calcaiele facute praf din cauza ciorapeilor de care vorbeam mai devreme. Cum era de asteptat si putin umflate, ca dupa o zi de mers. Picioarele nu miros, in schimb, de la atata soare, toata apa bauta mi-a iesit prin piele si ma simt de parca as avea langa mine un caine ud. Sper ca nu m-au mirosit si fetele.
Intram in Bucuresti la fel de usor pe cat am iesit. Am noroc inca o data cu Cristina care ma lasa in statie la 41 si ajung cat ai clipi acasa. Baita - urgent, apoi il astept pe Alex care trebuie sa vina de la Alba.
Evident, nu pot sa adorm usor, ca nu pot sa ating nimic cu calcaiele, dar dupa ce ma bomban putin si ma tot sucesc, ma ia somnul. Si atat.

A aparut numarul doi din revista Dincolodeusa. Din sumar: Iarna si ce trebuie sa facem cand e frig la munte, Cu cortul pe zapada - sfaturi ale domnului Dinu Mititeanu, Soarele - Inamicul public numarul 1?, Patrula Sirius si altele evident :) ...



Un scurt preview cu cateva pagini ca sa va starneasca pofta de cumparat ...

La doua saptamani de la ultima aventura m-am suit din nou pe schiuri - de data asta si cu Alex si pe partie, pentru ca a nins saptamana trecuta.
Din Bucuresti, am plecat sambata dimineata - cu taxiul pana in Dorobanti ca boierii, ca nu incapeam in tramvai de schiuri, clapari, rucsacei si bete. Din Dorobanti ne-a preluat Michi impreuna cu Dana Cavaleru si prietena ei, plus Vladone. Am schiat ca nebunii (aproape :) ) toata ziua, la Azuga. Seara ne-am petrecut-o la Vlad acasa. Chitara, vin si niste prieteni de-ai lui Vlad galagiosi. Maxima zilei: "Avem si noi o regula la masa asta?" Somnul de frumusete l-am facut intr-o camera de la etaj. Apoi de dimineata iar pe partie - de fapt aproape de dimineata pt ca Michi nu s-a trezit prea usor. Ne-am mai dat pana ne-au lasat genunchii. Tare bine. Pietre putin mai putine decat data trecuta.
Si seara intoarcerea acasa ... dupa doua zile pline.

Alex a plecat joi inspre Daone - la prima etapa a Cupei mondiale de Escalada pe Gheata 2008. Eu singurica fiind am ales sa imi incerc noile schiulete :) .
Si asa m-am lipit de niste maestrii - eu increzatoare si incepatoare. M-am asigurat ca, totusi, nu o sa coboram pe cine stie ce coclauri.
Sambata dimineata, eu, Iuliana, Tibi, cu doua prietene, Laurentiu si Bogdan Coman asteptam la telecabina sa ne duca in platou. Nu bate vantul, in schimb este ceata.
Gratie GPS-ului gasim destul de repede un valcel bun si incepem coborarea - intai pe curba de nivel si apoi direct pe vale. Cad de cateva ori destul de urat din neatentie, apoi ma prind ca trebuie sa stau mai pe spate. Ma infig in zapada ca in desenele animate. Panta nu e mare dar pentru ca e ceata mi se pare extrem de ciudat si de multe ori merg prin alunecare laterala - adica foarte incet. "Noroc" ca nu sunt eu ultima - una din fetele lui Tibi este mai tematoare si chiar la un moment dat isi scoate schiurile. In mare ma descurc - mai greu - mai cu durere de muschi si cazaturi. Cu inca niste aventuri pe sosea pana la Padina - vine, vine masina si eu nu pot sa opresc - a oprit masina ca sa pot trece eu :), ajung in sfarsit.
Desi e inca devreme, cam ora 2 - eu ma declar in carantina - nu am voie sa ies din cabana. Iuliana cu Laurentiu, Bogdan si Tibi pleaca spre saua strunga, dupa ce mancam putin - evident. Eu raman sa stau de vorba cu tanti despre Padina, cum a fost de revelion, ce s-a mai intamplat prin zona ... si ma uit la niste emisiuni pe antena 1. Intr-un final se intorc si cei patru. Bogdan cu Laurentiu au avut o mica aventura intr-un valcel si au ajuns mai repede decat Iuliana si Tibi. Ii asteptam si pe ei si mancam, apoi vin fiert, migdale cu sare si trombon. Spre sfarsit jucam si antitrombon - fara sa ii spunem lui Laurentiu, care plecase putin de la masa. Regula era exact invers: daca eu pun 3 de patru - si urmatorul zice trombon - daca am pus corect le iau eu si daca nu am pus corect le ia el. A fost foarte dragut cand s-a intors Laur pt ca el nu intelegea ce se intampla si de ce daca a spus trombon le ia tot el.
Si ne-am mai jucat de-a lucruri care incap intr-o canuta. Intr-un final, cand ni s-au terminat lucrurile care incap in canuta ne-am luat canuta si ne-am dus la culcare. Am mai chitait putin si am adormit.
Dimineata - ca de obicei - eu fac ochi prima de cum rasare soarele. Restul dormeau. Am mai ascutat niste muzica, am mai stat cu ochii in soare ... Pana cand am inceput sa aud zgomote de la Iuliana. Baietii au dormit bustean, Laur a fost chiar putin reticent in a se trezi.
Mancam de dimineata, mai cu mofturi mai fara. De cand ma stiu branza la Padina este foarte sarata. Nu stiu daca nea Ion are o rezerva imensa de branza sau o alege pe baza de cat de sarata e. Omleta si ouale au fost ok. Cam sarata omleta cu branza :)
Si vine intoarcerea. Mergem pe schiuri pana la Valea Dorului. Eu, care am schiulete scurte ma descurc mai usor prin padure pe poteca batuta de anul nou. Cei cu schiuri lungi se cam impiedica iar fetele lui Tibi merg perfect - pt ca ele au schiurile in spate :)si claparii atarnati de rucsac. Si urc atat de mult incat cand e sa ma dau la vale - adica de la cota - nu mai ma simt capabila :). Deci- iau intai telescaunul (cel mai scump) si apoi 2 cabine pana in Sinaia. Dar! nu sunt singura, cele doua fete plus Tibi merg si ei pe aceiasi ruta.
Bem un ceai in Sinaia asteptandu-l pe Tibi care s-a dus sa ia masina din Busteni. Intre timp vin si schiorii si snowboarderul - aka Iuliana, Bogdan si Laurentiu.
La intoarcere dorm ca de obicei in masina si uit sa ii dau banii de cabina lui Tibi.
Poze nu am pentru ca aparatul era la Alex in Daone.

Azi e duminica si am fost iar la schi. Ma simt antrenata dupa cat am mers de anul nou. Dimineata ne-am intalnit cu Gabi si prietena lui in tren. Aveau locuri in fata noastra. Si cum era "normal" in vagonul care se zgaltaie si e friguros. Ei ne-au convins sa mergem la Azuga si nu la Valea Dorului.
Imi place foarte mult. Partia are multe pietre ... :) dar mie tot imi place. Doar genunchii mei nu sunt chiar atat de incantati :) si nu pot sa cobor decat de 5 ori (sau 6?). Oricum, la ultima coborare am cazut destul de mult :) si asa mi-am spus ca trebuie sa ma opresc.
Ne-am intors cu nasul :) si ne-am strans vre-o 15 persoane. Minunat.

NOTA: de luat la noi: - ceai in termos; sandviciuri;

Si a trecut si anul asta ... a fost un an bun cu cateva realizari: mi-am recuperat piciorul rupt total, am invatat sa conduc (putin) si in primul rand am scos primul numar din Dincolo de Usa.

Sfarsitul de an a fost glorios. Aproape 5 zile soare, si aproape 4 nopti pierdude in cantece de chitara.

Multe ar fi de spus ... principalele noastre activitati au fost: schiatul, o scurta plimbare prin imprejurimi si petrecerea ;)
Inceputul: am fost in apropierea Pasului Bucin - la Cabana lui Bogdan. Cabanuta care are o scurta partie de schi si este asezata exterm de pitoresc. Am vazut - Fagarasul, Bucegii, Piatra Craiului si Ciucasul :)


Cum am sosit - cum ne-am schiurit pana la inserare. Si apoi - asa cum este obiceiul pe la noi - o cantare :)




Totul a durat cam 3 ore - pana dupa pranz. Apoi am schiat - iar :) si ne-am filmat. Eu , Alex si Doru. Filmele le-am vazut apoi pe laptopul lui Alex.
Si iar am cantat pan' spre dimineata.
31 a fost iar o zi plina de schi




... si evident seara petrecere ...

Unii petrec, altii dorm, si altii filozofeaza :D


NOI - pe 1 ianuarie 2008


Ziua mai mult ne-am - m-am odihnit si am pierdut vremea prin cabana. Soarele din ziele trecuta a disparut si ningea putintel. Alex a incercat sa mearga pe snowboard :) - ocazie cu care si-a facut fundul praf si eu l-am filmat :)




Asta a fost seara tromboanelor :)



si noaptea cantarilor :) inregistrate



Cam asta a fost ...
A doua zi ne-am facut bagajele, am mai schiat putin si intoarcerea cu autobuzul si cu trenul